adorm în tăcerile tale
mă trezesc în nedumeririle mele
nu s-a întâmplat nimic
monotonia aceasta absurdă mă-mpinge afară din mine
e ger în secunda ce ne fecundă cu dinți colțuroși ascuțiți de prea multă vină
nu mai ești tu nu mai sunt eu "divina comedie" a lui dumnezeu
ci o banală rutină
iar templul acesta odată măreț
acum e ruină
redă-mă pământului antigona
să pot inspira lumină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu