Ina Dumitrescu: Pădurea cuvintelor

Pân-acum am strâns în minte o pădure de hrisoave
Care nu mai au răbdarea să stea-nghesuite-n mine
Și își scot crengile-afară printre pietrele concave
Respirând din nou a verde și zburând printre ruine.

Mă simt singură... copac... pierdută prin altă toamnă.
Toate lacrimile-mi tac și în rouă se transformă,
Rândurile dintre rânduri capătă miros de mană
Iară libertatea mea capătă o altă formă.

Văd cuvintele cum fug și se-agață printre crengi,
Se transformă în gutui ce vor plânge iar la geam...
Toamna mea pierdută-n rosturi cuvenite pentru regi,
Chiar de voi rămâne golă îți dau și ultimul gram...

Și apoi încep să strâng alte vorbe în hrisoave
Să le-nghesui iar în mine ca pe puful unor perini,
Iar în toamna care vine înflorind pietre concave
Să le las să zboare verde, printre regi și printre gemeni.

Daniel Corbu: ***

GENERAŢIA OBOSITĂ

Dar cine să mai vadă cele o mie de mirese
dansând în fiecare noapte la marginea Nilului?
Şi cine cohorta de îngeri şi
vechiul burg dezmierdat de un clopot?
Cu zilele târându-se albe ca arginţii trădării
(de care nici Iuda nu mai are nevoie)
într-o cameră – feed-back – înţesată cu amintiri şi
păianjeni
prietenul meu plecat pe-un fir de alcool
îşi sorbea gloriola
admonestând deşertul din clepsidră

Gheorghe Grigurcu: Aforisme

Dificultate. Vrea să-și facă un examen de conștiință înainte de-a avea o conștiință.

*
Senectute. Sporește capacitatea de-a intui noul în ceea ce ține de trecut, de-a valida trecutul prin acest nou pe care-l poți descoperi într-însul.

*
Senectutea scriptorului. A trăi, a scrie? Viața însăși devine text, fără rest.

Teodor Dume:***

======================
asfințit -
mâinile cerului
pline de sânge ating pământul

======================

Itoafă Adrian George: Aforisme

Eu sunt Dumnezeu, căci Dumnezeu este viață.
*
Lacrimile curg în adâncul sufletului înecând suferința.
*
Uneori versurile vin materializate, sculptând sensul spre definirea creației.
*
Prind un curcubeu și-l așez la inimă, atunci când ne depărtăm gândurile.
*
Ne picurăm sufletele pe inimi, poate rămânem în eternitatea conștiințelor colective.
*
Deschide-ți urechile, să-ți șoptesc despre gânduri.
*
Nu fac concurență cu scriitorii, scriu diferit cât să am identitate.
*
Doar fragmente din mine se mai bucură de neuitate speranțe și tac să mă adun.
*
Apropierea, uneori, doare mai tare ca depărtarea. Cu cât ești mai departe cu atât dorești să te
apropii.
*
Rezerva stiloului umple coala, și rămâne descompusă pe cuvinte.
*
Până să mă acopăr, deveneam floarea singurătății.
*
Condimentez cerul pe care plutim, până ne cuprinde aroma fericirii.
*
Când prea târziu, când prea devreme, ne ciocnim spre a ne afla sensul existenței.
*
Îmi voi croi cuvintele, cât să mă înalțe, devenind zburătoare pe cerul senin.
*
Oglindit pe cuprinsul norilor, realizez măreția zeilor, dar și cât de mic pot fi pe pământ.
*
Răspunzând întrebărilor, întrebând, aflu răspunsul întrebărilor.
*
Până unde să mă uit atunci când stai, contemplând absolutul? Mă adăpostesc în ochii cuprinsului
tău.

Gheorghe Grigurcu: Aforisme

(Din Jurnalul lui Alceste)

Cum să depăşeşti limita, când limita eşti tu însuţi?

*

Dreptatea fără omenie: o flacără ce nu încălzeşte, o flacără infernală.

*

Imposibilul are o latură tragică şi una comică. Ultima produce ridicolul.

*

Ciocnirea dintre două mari conştiinţe literare produce o impresie de incest

*

Toate scadenţele existenţei tale capătă, tot mai nemilos, aerul de simbol al scadenţei finale. Sunt aluzii, preparative, semne. Sau repetiţii în 

vederea Marelui Spectacol ultim...

Ionuț Caragea: De 8 martie, aforisme despre femei, pentru femei

După ce iubești femeia, privește-o cum doarme în locul acela numai al ei. Ascultă ce amintirile-ți spun, nu încerca și visurile să i le iei.

*
Pe fiecare femeie flutură un steag al escaladei umane.
*
Femeia este frumoasă fără să-i ceri și fără să speri.
*
Unii preferă să vegeteze în corpul femeii până prind rădăcini.
*
În fiecare femeie se află ascunsă o civilizație.
*
Dacă ți-este scris să mori înaintea femeii, roag-o să nu se oprească la cumpărături de haine pe ultimul drum. Riști să pierzi și Judecata de Apoi...
*
I-am închinat atâtea poeme femeii încât i-am făcut cerdac la moara cu visuri…
*
Nu putem privi niciodată în universul interior al unei femei, acolo unde iubirea se joacă mereu de-a v-ați ascunselea.
*
Îmi lipsește înveșnicirea unei femei: culcat la pământ, cu brațele-ntinse, să mă predau ochilor ei...
*
Odată, l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea o femeie și el mi-a dat o palmă peste ceafă. Așa am înțeles că bătaia și femeia sunt rupte din rai.
*
Cu cât privești mai mult ochii unei femei, cu atât îți dai seama ce imensitate are oceanul secretelor…
*
Ca să ajungi la inima femeii, nu ai nevoie de harta trupului ei, ci de harta viselor pe care să le împlinești împreună cu ea.
*
Înainte să intre în paradisul femeii, bărbatul trebuie să treacă prin purgatoriul dialogului.
*
Descopeream femeia și, pe măsură ce înaintam, mă rătăceam în sălbăticia ei.
*
Sursa: antologia de poeme, citate şi aforisme "M-am născut pe Google", editura Fides, 2021.

Flori de suflet:

*Mioara Băluță,*Cristina Ștefan,*Petruța Niță,*Veronica Pavel Lerner, *Gina Zaharia

Moara BĂLUȚĂ

***

frigul nu se va termina

niciodată.

va veni altul și va vorbi

de același rai. apoi

altul pregătit să târască prin ninsori

lumina pe care și-o poartă fiecare

va veni strălucind în noapte. clar

ca o voce înghețată într-o lacrimă.

un frig fără anotimp.

un frig în care nu mai poate muri nimic

pentru că totul e mort demult.

trec pe lângă un copac

cum aș trece pe lângă o pasăre rănită.

un câine vine în urma mea.

împărțim mirosul amar al frunzelor.

===========================================

Cristina ȘTEFAN

Ziua Mondială a scriitorilor

nababii poeziei

scriu ușor, scriu pe de rost

când despre îngeri

când despre vitralii

uneori așa de lehamite li se face

că desprind cuvintele-n rețete

scriu de dragul scrisului lor

îi preocupă să fie poeți

văd rânduri rânduri goale

umbre de actori scribi

fantasme în roluri șchioape

și-ncerc exerciții de pescar

aleg un poem

de rămas pe retină

de scris în inimă

de înțeles în suflet

și-l trag la mal

poate devine duh…

(Rostul unei crengi de brad, ArtBook, 2017)

===========================================

Petruța NIȚĂ

nuntă cu Joan Baez și neinvitații mei

Spune-i că am plecat.

mi-am luat fardurile,

parfumul pe care nu mi l-a cumpărat,

dantela de noapte, pantofii de lac,

fotografiile și sticla de șampanie

de la ultima aniversare plânsă

...că am plătit facturile și chiria

din banii de la amanet.

mi-am lăsat acolo toate visurile și inelul

de mireasă

ah, să nu uit... mâncarea e în frigider

pentru pahare să-și cumpere vin,

eu am plecat să-mi recuperez anii

puțin

Da, spune-i că i-am luat și cd-ul

acela preferat cu... Joan Baez

(îl are de la fosta)

am pus pariu că scap de artroză

dacă număr pașii pe care nu i-am dansat

la nunta cu invitații triști

ascultând Forever Young;

ei, dar mirele nu are voie să se supere

în ziua nunții, nu-i așa?

se spune că aduce ghinion

Mai spune-i să nu se sperie

când va vedea pereții casei sângerând

sunt doar zorii care-au mușcat

din nopțile nedormite...

L-am crezut pe Iisus că știe cum

să preschimbe apa în vin,

eu am încercat cu sânge

la mine... magia nu merge

schimbă gustul vinului

Spune-i că am plecat

să-mi recuperez datoria pe care iubirea

mi-o datora, apoi

voi da o mică petrecere în cinstea uitării...

poate chiar am să-l invit,

deși e total nepriceput la dans,

încă n-am uitat că primul

i-a fost promis lui

(cu mult înainte să las iarna

să-mi locuiască în oase...

Ba nu, partea asta să nu i-o spui!)

Au, m-ai călcat pe picior!

============================================

Veronica Pavel LERNER

CE POATE-ADUCE

un simplu semn

o inimioară

trimisă-n grabă

pentru prima oară

devine aer

și culoare

dă forță celui

care n-o mai are

suflă-n ecou

ca să răsune

ferice clipe

visuri bune

căldură poartă-n

plină iarnă

dreaptă-mpăcare

să aștearnă

un simplu semn

o inimioară

venită-așa ca într-o doară

minuni aduce-n

trup și suflet…

pentru a câta mia oară?

==============================================

Gina ZAHARIA

Ruga ta, Femeie

De ziua ta, cu toții știm

Că primăvara noastră

E o fântână cu venin

Săpată la fereastră.

Ai adunat, de multe ori,

Nectarul din magnolii;

Oare ce faci cu-atâtea flori

Strivite de orgolii?

Femeie-Mamă, ruga ta

Sfărâmă chiar și munții.

Pe soare ori pe vreme rea

Adună-n grabă sfinții

Și fă altare lângă front,

Din lacrimi de departe,

Ca fiii tăi, de peste tot,

Să crească-n libertate.

==============================================

Lacul Vida, Luncasprie, jud. Bihor, în haină de iarnă

 Iarna lui 15 ianuarie 2022,(Vali Pop, foto)

Ca în iarna copilăriei mele, Lacul Vida/Luncasprie - locul in care am copilărit!.

Mulțumesc, Vali Pop (colega) pentru această imagine de aducere aminte.

Dumnezeu ne-a dărui frumusețea lucrurilor vii și suntem obligați a o păstra prin noi și prin cei care vin în urma noastră! (Teodor Dume)

Barajul Vida este un baraj de anrocamente de 10 m înălțime, cu o lungime la coronament de 70 m. Pentru evacuarea debitelor maxime, barajul a fost prevăzut cu un deversor tip pâlnie. Barajul a fost terminat în anul 1967.

Pe locul actual al barajului, înainte de 1967, se afla cea mai veche moară din satul Luncasprie, numită moara lui Lioliu. Pe acest loc se aflau doar două case, a morarului și a fiului acestuia.Câmpul dintre dealuri era împărțit de râul Vida. În acest loc , pe partea dreaptă a cursului apei, a fost casa părintească în care s-a născut și copilărit scriitorul Teodor Dume

Din locul acesta se putea ajunge pe o potecă îngustă în satul Răcaș, sat aflat foarte sus între dealuri.(sursa: Wikipedia)

Nichita Stănescu: Adolescenții

Mai mulți băieți împreună:ce fericire!
Ei stau întinși pe șira
spinării
Carpaților de după-amiaza
Silabe de fosfor urcă panta de piatră
rece,
pînă sus la cei doi poli ai serii.
O, păsări atrase,
restituite liniștii unui zbor, cu aripi
mereu întinse, mereu nemișcate.
Ei stau lenevoși; numai ora
își coboară secundele -pești sub un rîu înghețat.
Rîu drept, tras cu linia, rîu invizibil al cuvintelor febrile,
rîu nervos schimbîndu-și întruna izvoarele.
Cînd tac, deodată tăcerea are o dimineată a ei, un zenit,
are o după-amiază a ei, un nadir
și-apoi, iarași o dimineata.
Din sirul orelor, fiecare și-alege cîte opt.
Opt ore anume, cele opt ore ale zilelor lui.

Cele opt rădacini ale celor
șaisprezece arbori.

Cele opt izvoare ale celor douăzeci și
patru de fluvii cele opt cîmpii
Aud pe unul spunînd:
„O cîmpie nu-i altceva decît mai multe piscuri împreună'

Gheorghe Grigurcu: Dorințe

==========================
Dorințe ce izbesc în tine

asemeni somnului cu mintea montana
sclipire de forme pierdute
ori numai golite, insuportabil străvezii.
Dorințe ce izbesc în tine
aidoma alamurilor
unei orchestre ce-atinge
Numele,
inchipuiri rătăcite, fanfaronade,
cum voluptatea gîndurilor moarte
întinse încă-n soare
pe sezlonguri.

=========================

Veronica Pavel Lerner: Sonet

==========================
Mi-e trupul iarnă, sufletul zapadă

Dar nesupusă lor, eu încă lupt;
Privesc planeta şi aştept să-mi cadă
Un cerc de soare peste versu-mi rupt.
De spaime fug şi de stihii, când pline
Sunt de-ntuneric orele din zi,
Rotesc o cheie-n ceasul vechi din mine
Şi îl aduc la timpul celor vii.
Cu unghia pe sticla îngheţată
Azi mai sculptez din suflu-mi obosit
Fără-nceput, final şi fără dată
Poeme despre-o umbră-n asfințit.

Când gându-mi se rostogoleşte-n ieri,
De mâine mă agăţ cu noi puteri.

===========================

Daniel Corbu: Vine câteodată Poezia

  poezie                                             

Spune-mi pe unde rătăceşte lumina
când inima mea e tristă
când stau închis în zăpada asta de trup
proslăvind pustiul secundei
îngrijind o speranţă cu picioarele-n râu
                                      şi cu capul în nori?
În carnea mea un zeu se întrece a cânta
dintr-o harfă zdrobită
un arhanghel cu numele meu face crime
în favoarea adevărului.
Tu pe unde rătăceşti când inima mea e tristă
când înaintez printre lacrimi şi minotauri
când absenţa îmi dăruieşte un morman
                                          de primejdii
când între aceşti patru pereţi ai camerei mele
VINE CÂTEODATĂ POEZIA
PE URMĂ IAR SUNT NIMIC.

Dumitru Ichim: Memoriile unei capre

5. Neputința de a fi egal cu tine însuți

Departe de mine, și nu vreau să fiu înțeles greșit, dar faptul că omul nu poate fi egal cu sine însuși, că sufletul lui are căderi, păcate, goluri, neîmpliniri, dezamăgiri e totuși un merit că, din fața lui Dumnezeu care este Atotdrept ca persoană și personalizare a Adevărului, ne trezim în fața Milostivului. Feriți-vă de ”cuvioșii” care își dau ochii peste cap după ce au umplu kilul de ”perfecțiune” și se uită în fundul bisericii judecându-te din fața altarului. Dacă întorci muzica pe dos, sau chiar viața, dai de un grafic pe monitor și, vai, dacă linia devine dreaptă. Înseamnă că ai mierlit-o! Expresia nu o mai putem deduce din franțuzescul ”furculision”, nici din romanticul cântec de mierlă când două inimi se cunună sub același patrafir sonor, ci din ”Norii de la Răsărit”, din verbul ”umerla=a murit”!La Muntele Robson din șirul Munților Stâncoși am fost cu Chris, alpinistul lui Tătuca, de două ori și acolo am descoperit familia acelor vârfuri de munți, de unde priveam la spectacolul caprei negre. Am mers șîn al doilea an cu trufia unuia de al casei, dar am primit lecția de smerenie. Taina dacă nu o poți cânta nu încerca să o explici că nu sunt buci de scărmănat și nici fuior de cânepă să o torci cu babele, ci sălășluire a inimii curate. Doar unul din vârful de munți nu era în nori, restul au tras perdelele chemați într-un sobor la Cel Preaînalt. Destul că și în anul următor, am admirat pilda fără de egal despre credință, perseverență și în primul rând situarea cerului ca sare de pus în toate bucatele. Ei, acum să nu fim ca fariseul! Capra nu greșește să cadă pentru că are în alpinismul ei și funia cerului pe care noi nu o vedem, plus pantofii ei sunt făcuți de tătuca și mămuca și nu sunt cumpărați de la ”Romarta” sau ”Arta Modei”! Unii se nasc cu înclinația spre lucrurile înalte ale ”celor de sus”. Când coboară din leagăn întreabă unde au pus cadelnița, sau vioara, alții păcătoși ca mine vin pe lume mai prostălăi și trebuie să muncească de două, trei ori mai greu la tema de acasă cu Pilda Caprei din cateheza muntelui. Deci, dragii mei, care nu puteți să ajungeți la perfecțiunea din fabula caprei ”join the club”! Nu sunteți singurii. Nu vă descurajați din neputința de a fi egal în iubire cu tine însuți. Vorba lui Creangă: ”Dacă nu ai ce mânca, vino la noi să postim împreună!” Zăpăcitul de mine, ca preot, aseară la Sfântul Maslu, în loc să-mi fie mintea ”in excelsis, gloria” mi-a fugit gîndul la capra ce mă obseda în perfecțiune. Acum mă spovedesc vouă, dar nu cumva să mă pârâți la vlădica, Doamne ferește, că mi se sparg toate borcanele în care-mi țin la murat titlurile bisericești pentru care am muncit toată viața. E de ajuns, cum se zice pe la noi, pe la Valea Uzului, la un car de oale o singură botă, sau cârjă arhierească. Și mi-am zis: ”Tu, în afară de barbă, cu bărboiul cât măturoiul, ai învățat ceva cu inima din ”Memoriile Caprei”? Ca paranteză, cineva pe facebook mi-a ”copt-o” și nevinovat fiind m-am trezit că facebook-ul m-a blocat și mi-a luat jucăria. Nu râdeți, că eu aici mi-am scris cărțile. Și mă gândeam: Poți tu să îl ierți? Nu în felul: te iert, dar nu te pot uita, ci sincer, să te rogi pentru el, acum! A venit mintea: Fii cuminte omule! Tu ești cineva prin ceea ce scrii, iar el, un intrus agramat te-a făcut ca pe-o obială. A ierta nu înseamnă a călca pe demnitatea ta de scriitor. Nu-i destul că ești surghiunit de toată agora scriitorilor din țară? Și uite-așa cel rău sufla în cărbunii mândriei mele și-mi aducea tot felul de scuze, că nu există rău și păcat pentru care să nu găsești justificare. Vă aduceți aminte de ”Crimă și pedeapsă”? Și când mă îndreptam mai tare a venit imaginea caprei care riscă totul pentru cărarea de lângă cer și mi-am amintit că ea e și simbolul ”dragostei care nu cade niciodată!” Mi s-a făcut rușine de mine însumi și m-am rugat pentru ”dușmanul” meu. Să fiu sincer, nu mi-a fost ușor, că sunt păcătos ca orice om, dar îmi place , nu din mândrie, să încurajez pe fratele meu, să împart cu el ce cu atâta generozitate am primit de la copaci, de la păsări, de la munți, ape și chiar din înțelepciunea caprelor.
Tare e greu să fii normal, să fii om și să nu te lași melițat de rațiune, de ”cogito” că de la el ne vine aproape toate răutățile dacă nu ne suim după capra neagră în Muntele Inimii. A fi om normal este să lupți pentru libertatea ta, pentru că numai omul liber poate iubi, nu iubirea ”inimioarelor” și a emoticoanelor, ci aceea de care ne spunea Cesare Pavese: ”Când plecam unul de lângă altul nu ni se părea că ne despărțim, ci că mergem să ne așteptăm altundeva.”

Ella Poenaru: ***

poemul acesta poate fi despre orice
despre imanența a două lumini
ce-și unesc undele
și apoi trec mai departe
netulburate
de întrepătrunderea ocazională
doar ochiul străinului
ce ne locuiește în noapte
vede mereu altceva
culori compuse
din iluziile noastre
o moarte ce suferă încontinuu de foame
calul nebunului alergând către Ursa Mare

doar păpădiile sunt perene
de ce sentimentele ar fi altfel ?

Florian Dan: Sfârșit de toamnă

S-au sfârșit
toate frunzele toamnei.
Toate s-au dus
mai pe jos, mai pe sus,
mai la răsărit
mai la apus...
În urma lor
înalt decor
lunec-un nor
de formă ciudată
ca o piatră
pătrată.
Și-n vârtejuri încete
se sfarmă pete
bucată cu bucată
pată cu pată.
și nor pe alt nor
până se destramă ușor
ca un zbor
de pasăre beată!...

Marin Rada: Al cincilea anotimp

E parcă ultimul
din lungul șir
de clipe,
un anotimp,
prin lume neumblat,
au lucrurile gust
de mere coapte
de parcă-au năvălit
livezile în sat,

E ultimul ecou

din lunga lor povară
de sunete venite
din neant,
e un văzduh
prin care cântă naiul
și roua cade, lacrimi,
în ochii celuilalt,

E-un anotimp
de piatră,
fără dispreț și ură,
poate numai dorința
de-a fi mereu iubit,
un răsărit de soare
la inceput de lume,
în fiecare clipă,
cu ochii tăi rostit...

Nicolae Silade: ***

=========================================================
Dacă Dumnezeu își imaginează că exist, eu exist în imaginația Lui, care e veșnică. Sunt veșnic deci. Și dacă sunt veșnic, mi-l pot și eu imagina pe Dumnezeu, care e chiar veșnicia. Și dacă Dumnezeu există veșnic în imaginația mea, El fiind chiar veșnicia, eu însumi sunt mult mai veșnic decât veșnicia, pentru că mi-l pot imagina pe Dumnezeu, care e veșnicia. Iar aceste două imaginații alăturate, suprapuse, ori alterate de timp, fac mult mai mult decât o realitate exclusă din timp. Și ce este timpul, dacă nu un nimb al celui ce iese veșnic din timp?

==================

Stelian Platon: Aforisme

  Aforisme, Aforisme, Aforisme, Aforisme   

* Răzbunarea asupra unui popor, vine de la cei ce se răsucesc în pământ2-Mulți demnitari, puțină demnitate

* Există diferență între justiție și răzbunare

* Răzbunarea este fâșia pe care ai depășit-o înainte s-o observi

* A fi împotriva răzbunării, nu este neapărat un discernământ

* A comite fapte reprobabile insinuînd revanșarea, cu bună știință urci treptele spre eșafod

* Răzbunarea este apanajul celor puternici. Pentru cei slabi există justiție

* Încălcarea bunei cuviințe din gelozie este dovada supremei frustrări necontrolate

* Cel ce provoacă gelozia trebuie să conștientizeze responsabilitatea faptei determinate

* Cine crede că o singură dată poți iubi în viață, încă nu a parcurs treptele maturizării

* Iubirea poate fi adevărată la orice vârstă. Însă justificată doar la vârste înaintate

* Femeia este o melodie lirică, ce dă sens și culoare sufletului de bărbat

* Nu cere lui Dumnezeu să te răzbune. El nu este în slujba ta. Ci doar te ajută,  benevol

*  Viclenia înseamnă inteligență. Cea mai eficientă armă este viclenia

* Nu există comparație între iubiri. Fiecare este important prin ceea ce-l definește

* Sărăcia naște monștri

* Coșmar se poate numi atunci când ai vis erotic cu propria soție

* O idee fixă pare întotdeauna a fi și soluția problemei

* Copii ne fac fericiți când sânt mici, însă niciodată nu știm cum ne vor ignora

* Stabilitatea aduce normalitate unei țări. Stabilitatea României dezice ideea

* Politicienii români au vedere, dar nu viziune

* Muza inspiră și expiră

* Răbdarea, lecție de tenacitate care se învață

* Condiția de a fi om îți cere să fii capabil să accepți chiar și persoanele care sînt diferite de tine

* Suferința ne apropie de Dumnezeu

* Pentru lume ești o persoană, pentru o persoană poți fi o lume

* Furia și tristețea nasc clarviziune și putere

* Obsesia omniprezentă este teama de ceea ce ar putea gândi ceilalți

* Nu e război, dar e o luptă pentru pace de nu mai stă piatră pe piatră

* Ironia o dovadă a inteligenței, nu totdeauna benefică

* Evitați pildele biblice. Gândiți-le doar în contextul zilelor voastre

====================================================================

Aforisme:Ionuț Caragea

   Aforisme, Aforisme, Aforisme, Aforisme, Aforisme                           

Cei care au mereu dreptate sfârşesc prin a avea cei mai mulţi duşmani. De aceea este bine să le dai dreptate şi altora...

***

Cel care îşi face casă în mijlocul cuvintelor va avea întotdeauna pereţi de trainice vise.

***

Cuvintele mele sunt crengi din arborele vieţii, crengi carbonizate de fulgerul inspiraţiei.

***

Mintea mea este o scoică în care adevărul intră precum un bob de nisip. Cuvintele mele înfrumuseţează adevărul pe care îl dăruiesc oamenilor sub formă de metafore.

***

Să fii poet înseamnă să ai, în acelaşi timp, o inimă însetată de dragoste şi o minte însetată de cunoaştere. Atunci când inima exclude creierul, eşti sclav al dragostei, iar atunci când creierul exclude inima, eşti sclav al ştiinţei.

***

Sufletul călătoreşte spre inima oamenilor, trupul călătoreşte spre inima pământului.

***

Cu cât priveşti mai mult ochii unei femei, cu atât îţi dai seama ce imensitate are oceanul secretelor...

***

Cartea unui poet este ca lacul unui munte de om cu izvor de inspiraţie. Câţiva cititori pescuiesc sensuri şi metafore pentru cina cea de taină cu sufletul lor, câţiva se scaldă, revigorându-se, iar cei mai mulţi merg pe marginea lacului, mulţumindu-se cu imaginea şi mirosul proaspăt al coperţilor.

***

Sursa:http://aforisme.citatepedia.ro/de.php?p=2&a=Ionu%FE+Caragea