Frate Zalmoxe, dreptule de dincolo,
din Marea Peșteră,
ucis de noi, în rug de mur încins,
cu flori de mină
crescute-n ochi,
nu mai tremura, de-i ger,
nu te feri de noi,
urmează după timpul de fier
noua eră a înghețării,
nu ne lăsa
nici în veacul ultim,
de acum singuri, în stepă
și în silvostepa cu arbori uscați
așa, de capul nostru
Te vor înveli, jertfitule Zalmoxe,
peste rănile
ce ți le facem,
cerul, marea, holdele, livezile, grădinile,
salinele, minele noastre de pitici înrobiți,
muntele cel viu, coloanele din peșteri,
banul Mărăcine, sub pled cu doi aștri
când e luat un Banat de Severin,
te vei simți și neadăpat, și luat
precum un cal pag, sur, roib, murg
de luptă și povară
pe secetă-n vara până-n toamnă
de firave ape, ca în cei trei ani
petrecuți cu rugi închis în Kogaion,
te va sărbători spre iarnă
următorul îmblânzitor al lupilor,
decanul Andrei dintre apostoli,
dar vei semăna prin revoltă-n capiști
doar cu Iisus Hristos, ori Ștefan,
ucis fiind primăvara de noi, ca oile,
frații tăi Sauli mai mici,
cu piatra-n orice zi în mâini,
ca să te simțim răzvrătit
cum sângerezi de dor, de noi,
de dorul Iubirii și frăției-n zbor
cu Zemora, fiica Magului,
prim Deceneu
Groapa unde plâng cei ai morții,
acei valahi încă nepierduți total,
ai exceselor, drogurilor, desfătării
nu este tot una cu Dealul Vieții,
tu, Frate de dincolo,
mai învață-ne odată calea,
cântărindu-ți drama,
de-a ne birui pe noi înșine
cu tot ce întâlnim neșansă
de la străinii demoni
ce ne-nconjoară,
și ne fac zilele nopți,...
să fim buni
numai ca robi și pradă
Tu, Frate, ești acolo unde-ai stat,
acolo este și statul nostru, ancestral,
nu pe la Cotroceni într-un palat,
nu la casa guberniei, raialei și... Victoriei,
tu te-ai ascuns de-a pururi în Carpați
deși te-ai născut pe-un țărm din Sciția Mică,
tu din reverii ne ții și treji,
"aho, aho, mânați" și "ascultați"
c-un lac albastru montan, alături,
sub picioarele țintite,
care încă-ți sângerează ape curgătoare
mii și mii, cu vietăți sub palmele
ridicate spre Ceruri
să se mai îndure Dumnezeu și îngerii
de pământul deja vândut monștrilor
Te vor ucide-n Alianță,
te vor înveli apoi
nu doar cu-albastrul mării,
cu galbenii puși
în locul negrului din ochi,
ci și cu roșul revoluției
ce te-a depășit mereu,
dar totuși ai făcut-o
ca autor și primă victimă,
așa te-or înveli
cu frunze moarte de metale prețioase,
dușmanii ce vor defila cu-n steag
ca trupul tău
"Dușmanii de tirani" din imn
te vor înveli, frate Zalmoxe...,
te vor "adânci" în somn, de vor,
chiar dac-ar fi să ne purtăm
ca fii nerenegați nici azi
ai Marelui Orb
stăpânitor al vieții și al morții
