George Adrian Popescu:Foamea și setea de aer

făptura ei părea o sete inventată
anume să se desfete o adunare de zei
o foame de ceruri să se reverse
peste numele oamenilor
m-am uitat după degetele ei
care desenau aerul cu fluturi
cu flăcări colorate
cu armate de arcuri întinse spre pieptul meu
de am rămas împietrit în muțenia foamei
și a setei care luminează
furnicarul de ploi al unei înțelegeri
fără înțeles mai departe de ea