Petruţ Pârvescu:Un poem pentru prieteni, speranta si multa sanatate!

lina lu’ prună

zic
să nu iau vorba din gura nimănui
și să nu uit

singura femeie din sat
care intra în cârciuma lu’ dumitru
era lina
bea hotărât la botu’ calului o cinzeacă dublă
și pentru acasă o litră puturoasă de țuică

pe drum
cer soare sau lună plină
înghițitură după înghițitură
gâtul litrei
hip hop
număra pașii mici în sărbătoare

lina lu’ prună
cât era linia de lată pe ulița noastră
o ținea ghem
o ținea șnur și funie
catarg
mâinile lungi grele în poale pe margine
o adunau grăbită la vale
o îndemau ușor ușor la deal val după val

ține-o drept fă
zicea țăcălie a lu’ mutu’ uncheșu’
stând în cur pe bancă la poartă
cu bastonul de corn între picioarele crăcănate
că mă dor ochii bre
ce dumnezeu
și noi asta nu înțelegeam

floare de cânepă arsă
dând în copt neculeasă pe deal
cu miros de prună afumată
lina era vorba vorbită prin sat

multă vreme
bețivu’ pentru mine
a rămas lina lu’ prună
o femeie nurlie oacheșă frumoasă
care vorbește cântă râde și plânge singură pe uliță
care vine din urmă și nu se mai termină!