Rărunchii şi inima
Mi-au trecut prin cuptorul de foc
Şi în jalea ce-nfaşoară cerul şi pământul,
Mă surghiunesc
Departe de cei ce-i iubesc.
E clipa cand dorul se face durere
Şi zborul de pasăre-mi piere.
Deaceea plang privind spre cer
Căci anii ce-şi închid abisul
Cu ale lor porţi mari de fier,
Azi, mi-au ingropat tot visul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu