Din vara veșnicului vis, la tine vreau să mă cobor,
Ochii mei triști să-mi odihnesc pe trupul fraged, plin de-amor.
De mi te--oi întâlni în nori, cărări de stele îți clădesc,
Pe brațe te-oi purta cu drag, blândul meu dar dumnezeiesc.
Și-un prea plecat vasal, iubire, doar ție îți voi fi,
Cu veșnicia te-oi dura, prin infinit te-oi ferici.
Tu, lasă-te în voia sorții, să-ți fiu destinul tău,
Te chem cu glas nefericit, la poarta sufletului meu.
Ascultă-n zare, chip de înger, să îmi auzi cuvântul,
Din noaptea mea de catifea, trimit spre tării: vântul.
Te-aștept la țărm de univers, să nu te fure-un duh șiret,
Să-ți fiu misteriosul mire, căci mult te iubii în secret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu