Violetta Petre: Bate vând de Eminescu

  versuri, versuri, versuri, versuri, versuri, versuri  

Bate vânt de Eminescu, bate vânt printre cuvinte,
Smulge virgula și punctul din sanctuarul lor cuminte
Și le răvășește dorul de poetul nepereche
Și de matricea străbună, ce-i din ce în ce mai veche...

Poezia-i mutilată de cuvinte clandestine
Bine, că nu vezi urgia, c-ai muri din nou, Emine,
De-ai vedea cum pe un podium de hârtie șifonată
Trivialu-mbrățișează versul tău de altădată.

Bate vânt de sărăcie-n toate câte sunt pe lume,
Bate vânt de agonie în cuvinte fără nume;
Și de-ai scrie-acum de nuferi și de tei și mare-albastră,
Îți va plânge poezia într-o pasăre sihastră...

Și ar arunca cu pietre toți poeții de hârtie
Și-ar scuipa pe epitete cu pismă și-antipatie...
În cămara cu reziduri te-ar închide cu lăcate
Ca să nu mai naști lumină printre umbre vinovate...

Bate vânt, și ce furtună-n acolade ne adună,
Să fim paznicii de noapte pentru tine, pentru lună.
Fiecare, cu ce poate să-ți vegheze poezia
Să nu-i altereze gustul limbii pure, nebunia...

Tu, recită printre îngeri la cenaclurile-astrale
Unde scrii, și-acum, Emine, incantații magistrale...