Lizeta Prața: Nocturnă

E-un plâns cernit al ploii,
șoptit printre cuvinte,
o revărsare a durerii
dintr-o aducere aminte.
Și cad, în ritmul stropilor,
note întregi, sonore,
în suflet se apleacă norii
și rup zăgazul dintre ore.
Iubirea își spală
pânzele de in în valuri,
din gânduri, visuri se destramă
și se îndreaptă înspre maluri.
Ritmul din inimă
acoperă tăcerile,
ce poartă-n ele povestea
în care s-au aprins trăirile.
Este un dor pe care
l-am așternut în iarbă,
când trece noaptea-nsingurată
peste-o privire care-i oarbă.

( vol:" Gânduri cu aripi albastre")