Petruța Niță: Poezii

(des)cântec

când sărutul ți se rătăcește
şi mi se stinge-n în carne
până-n rădăcinile fricii
să nu te pierd
să-mi cureți oasele de alb
pătrunzând în pielea mea de femeie îndrăgostită
să-ți fiu cuiul din palmă
ne-am pierde pentru totdeauna
până când m-ai renaște iar
din coasta păcatului

Taina

***

Dacă-ntâmplarea va răsări-ntre stele

Sub fusta iernii clipele se-ngroape

Din adâncimi, şi-n cerul de sub pleoape

Pe coapsa mea vor răsări castele...

*

În taina visului o lacrimă ascunsă

Un dor nebun de lume nenăscut

Sub așteptări din zborul nevăzut

Îngenunchea-voi inima-mi pătrunsă.

*

Sub aripa luminii dintr-un vis uitat

Cu degete de rouă pe arcuite coaste

Iluzia uitării din firea firii noastre

Va fi cuprinsul dintr-un tot, iertat.

Gândul zilei...
(libertate)
***
timpul
ţese o lume în care
înălţăm slavă tristeţii
bucuria noastră
e numai în durere
libertatea noastră
doar în moarte