Zidul între noi există. Nu se vede, dar îl simt
Cum se-nalță ca un abur și ne-nchide-n labirint.
Cum se-nalță ca un abur și ne-nchide-n labirint.
Zidu-i fără de ferestre, fără ușă cu țâțâni,
Fără praguri mult călcate, fără gudurat de câini.
Fără praguri mult călcate, fără gudurat de câini.
Nu căta să faci concesii mersului spre înapoi;
De acum, până la moarte, numărați, suntem doar doi.
De acum, până la moarte, numărați, suntem doar doi.
Nu există primărie să ne scrie-n calendar;
Cineva-n lăuntrul nostru ne-a făcut risipei dar.
Cineva-n lăuntrul nostru ne-a făcut risipei dar.
Cum danseaz-acum copacii când au crengile pustii?
Doar salută cu tristețe înserările din zi...
Doar salută cu tristețe înserările din zi...
Între noi sunt ziduri pline de priveliști și tăceri;
Fiecare semn mă doare, ce-ai putea acum să-mi ceri?
Fiecare semn mă doare, ce-ai putea acum să-mi ceri?
Eu sunt cerșetorul umbrei, o lumină-n palid joc;
Între noi e-un zid de vorbe și o lipsă de noroc.
Între noi e-un zid de vorbe și o lipsă de noroc.
Mersul meu e o stagnare, tu ai pasul pe cărări;
Peste noi se lasă ceața, nu-i mai astăzi ce-a fost ieri.
Peste noi se lasă ceața, nu-i mai astăzi ce-a fost ieri.
Vasile Ionac
09 novembre 2019, Căpâlna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu