Era doar patru dimineața,nu puteam să mai dorm,cele două ore de somn mi se părură un veac,
Transpirația începea să se usuce odată cu bluza de pijama pe mine,mi se făcuse frig...
Îmi era ciudă că uitasem visul,frânturi îmi tot repetă scena în care eu te țineam la piept ,iar tu plângeai...
Nu știu cum și de ce,tu erai îmbrăcată,plângând m-ai sărutat de parcă ar fi fost ultima oară ,te-ai ridicat și dusă ai fost.!
Am tras treningul în grabă pe mine și am ieșit să fac câțiva pași,în noaptea ce era pe sfârșite,
Nu eram singur,unii mai grăbiți,alții nu,unii gânditori, altii nu,pășeau indolenți parcă prin mine,
Și straniu,deși eu nu cunoșteam pe nici unul,toți mă salutau care mai de care mai respectuos ușor compătimitor.
Ciudat era și faptul că toți întrebau de Iulia ,femeia ce mă părăsise în vis,zăpăcit le răspundeam că e bine...!
Se întâmpla ceva ciudat,treaz intrasem parcă în vis,deodată sunt în casă,tu plângi spunând ceva,
Te aud,nu pricep de ce atâta plâns,dar înțeleg ca regreți că nu poți să-mi faci și mie un loc în sufletul tău,
Aud că ai căzut pradă sentimentelor simțite la prima vedere,dar că nu vrei în urma ta să lași suferință..
Așa că preferi încă o dată să nu mai primești pe nimeni în sufletul tău și așa parcă aglomerat.!
Adorm preț de câteva ore,razele soarelui palide lovesc chipul meu prin perdeaua brodată cu lalele...
Singur,doar cu mine,confuz mă întreb cine o fi Iulia,dacă e cea ce-mi zâmbea la onomastica Mihaelei,
De fapt care Mihaela,cea bruneta cu ochii negri ca abanosul ori cealaltă cu ochii verzi ca măslina...
Oare mai are vreo importanță care Mihaela,dacă eu nu o găseam pe nicăieri pe Iulia?!.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu