***
Poate căvom lua viața de la capăt
și vom afla răspunsul
în scorburi
în peșteri
în mâlul de pe fundul oceanelor
FRAGILITĂȚI DE-O CLIPĂ
Nu te apropia prea mult de aceste mecanisme insurgente.
Vom prelua cadența frunzelor în cădere.
Vidul e o mătase fluctuantă în vânt, un catarg somptuos.
Impetuozitatea pietrelor, a venelor care nu mai știu drumul spre cer.
Cineva rezistă încă, ridică algoritmii la rang de virtute.
Nu mai rămâne timp pentru libertăți și selecții.
Cei din ultimul rând vor tăia nodul gordian
și vor afla secretul mâinilor abandonate pe mal.
Vocile care nu se aud răzuiesc teama copacilor.
Vocile care nu se aud: aceste fragilități de-o clipă.
Vom prelua cadența frunzelor în cădere.
Vidul e o mătase fluctuantă în vânt, un catarg somptuos.
Impetuozitatea pietrelor, a venelor care nu mai știu drumul spre cer.
Cineva rezistă încă, ridică algoritmii la rang de virtute.
Nu mai rămâne timp pentru libertăți și selecții.
Cei din ultimul rând vor tăia nodul gordian
și vor afla secretul mâinilor abandonate pe mal.
Vocile care nu se aud răzuiesc teama copacilor.
Vocile care nu se aud: aceste fragilități de-o clipă.
FĂRĂ VOIA NOASTRĂ
Să spui, să spui, cineva se întoarce
la locul promis.
Am înțeles regulile și am adus apa
în spațiile permise: o mutare spectaculoasă
în arhitectura gesturilor care nu mai contează.
Un contrapunct al interiorității textualiste.
Să pui degetul pe foaia albă și să imaginezi
o casă cu contururi modificate,
un breloc intangibil al zilelor noastre calde.
Sau o umbră care-și pierde
dintr-odată
capacitatea de-a reconstitui traseul
acestei dispariții impudice.
Vom privi tablourile în aspra lor frumusețe.
Striviți de miracolele care
fără voia noastră
ni se lipesc de piele.
***
Aici unde
se întâmplă totul
lucrurile trec
într-un anonimat spectaculos
creierul adună
dovezile trădării
din copacii
dezintegrați de noapte
se întâmplă totul
lucrurile trec
într-un anonimat spectaculos
creierul adună
dovezile trădării
din copacii
dezintegrați de noapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu