EPITAF de Ion Lazãr da Coza
Când, mirosind a lumânare stinsă,
Din cel ce-am fost nimica nu mai sunt
Aş vrea să nu mă risipiţi în zare –
Lăsaţi-mă la locu-mi pe pământ
Din cel ce-am fost nimica nu mai sunt
Aş vrea să nu mă risipiţi în zare –
Lăsaţi-mă la locu-mi pe pământ
Să pot s-ajung un bulgăre de lut
Şi-apoi pe-o roată de olar, un vas,
Şi tot ce n-am putut să fiu cândva
Aş deveni din ce am mai rămas.
Şi tot ce n-am putut să fiu cândva
Aş deveni din ce am mai rămas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu