Vasilisia Lazãr-Grãdinariu:In memoriam, Ion Lazãr da Coza

Lemnul morii plânge...
(elidă)
.
Lemnul morii plânge, sângeră-anotimpul,
Tăvălugul vieții îmi sfărâmă timpul.

Lemnul morii plânge, nu mai naște pâine,
Înserarea urcă, peste azi și mâine.

Lemnul morii plânge, lacrima lui doare,
Sfâşiat aleanul, în tăcere, moare.

Lemnul morii plânge, se prosforă clipei,
Pulbere de cântec, mă petrec risipei.

.(Versuri: Vasilisia Lazăr-Grădinariu, Pictură Mihai Grecu)