Nicolae Silade : LXXXVIII

Sonet, Sonet, Sonet, Sonet, Sonet, Sonet, Sonet, Sonet, Sonet, Sonet, Sonet, Sonet, Sonet, Sonet                                                     

Te-aştept pe o terasă, în cetate,
Cu o cafea şi-o paclă de tutun,
Şi stau cu ochii pe eternitate,
Tot repetând în gând ce vreau să-ţi spun.

Şi par bătrânul care-şi lasă marea
Când vrea o aventură pe uscat,
Şi simt cum mă prea roade întrebarea:
Dacă mai vii sau deja ai plecat.

Toţi cavalerii-n jur au curtezane
Frumoase-foc, că ard în nurii lor,
Doar eu, pe aşteptare, trag obloane
Şi-n întuneric, singur, ard de dor.

Însă când ard, eu fac în jur lumină,
Să vadă şi iubirea, şi să vină!

Nicolae Silade