Am fost în paradis.
Sunt absolut convinsă.
Am toate dovezile
Lipite de inimă.
O aripă de înger încă palpită pe geana sufletului.
Eu însămi aveam aripi
Crescute din umeri,
Iar vârful lor prelung
În pulbere de cer îl înmuiam...
Încă simt locul de unde s-au desprins
Tăcute, dureroase...
Și-n ochi lumină din soare aveam..
Iar lucrurile se făceau tot mai strălucitoare...
Eu însămi rază nesfârșită eram...
Dovadă-i amintirea
ca o insulă izolată în mijloc de suflet
cu pajiști fragede
și sălcii plângătoare...
Păzită cu strășnicie de ape adânci,
Dar scrutată în taină de ochiul flămând
Al visului.
Cine a fost odată în rai
Își poartă sufletul înveșmântat în zâmbete plângânde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu