Eduard Bucium:Știu atât, te iubesc

Te iubesc fără rost, te visez clandestin,
Într-o vineri de post stau căzut în genunchi
Nu mai ştiu să mă rog, doar oftez din rărunchi
Am visat nunta ta, ţi-era mire-un destin

Venerez şi confund urma paşilor tăi
Cu o cale spre cer, cu-o cărare spre rai
Mi se-arată-ntr-un loc intersecţii şi, vai!...
Urma ta-i peste tot... Peste dealuri şi văi

S-a-nserat ca un fum, se mai vede o stea
Te miros şi te simt, ai tristeţe de flori
De unde vii tu, erau poate doi sori,
Şi-ai luat raze-n ochi să trezeşti noaptea mea

Mi se-arată-ntr-un loc intersecţii, confuz
Sparg busola de zid şi pornesc peste tot
Nu știu, sunt otrăvit? Nu ştiu, eşti antidot?
Dar de şocul letal eu pe tine te-acuz...

S-a înnoptat şi mă dor, de tot negrul obscur,
Ochii mei ce te ştiu într-o rochie albă
Ti-au căzut când fugeai, de la gât dintr-o salbă,
Perle albe şi roz, peste tot sunt în jur

Mă târăsc în genunchi, le culeg, le găsesc
Nu te văd dar te simt şi în perle te-adun
Te-am găsit ori visez? Zdravăn sunt ori nebun?
Am uitat cine sunt, ştiu atât: te iubesc...