se auzea tot mai des
acum era un abur
de toamnă cu miros
de struguri copți zi
de zi ceas de ceas
pământul se bucura de covorul
de frunze care-și plâng
dorul de veșnicie ros
de șobolanii fugiți peste câmp
unde iezii miroseau a lapte
au păscut trifoiul cu patru foi
și o tulpină scurtă
departe de jale în cârduri de sacâs
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu