Prin gânduri port, de mult,
miresme de septembrie
iar la ureche`cercei din frunze,
ca chihlimbarul anotimpului.
Chiar dacă copacul vieții
are multe inele, din trunchiul
robust înmuguresc lăstari,
o erupție a nesfârșirii verdelui
fotosintetizat de suflet.
Anotimpurile revin și pleacă,
dar în suflet, ca pe un crez,
port o iarnă, când taina luminii
m-a-nveșmântat iar visele au prins aripi.
Pe câteva, le-am presărat
printre cuvinte și ascuns într-o carte,
pentru a-mi reaminti că s-au născut
la umbra gândurilor flămânde,
dar libere să-și i-a, din nou, lumea în cap!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu