Grupul Zbor spre înălțimi, poezia lunii septembrie: Aștept, de Iancu Catalin

Am rătăcit cărarea către tine,
Nu am găsit nici drumul înapoi,
Este târziu și văd cum noaptea vine
Și se deschid prăpăstii între noi. 

E cerul gri și ploaia stă să cadă,
Se-aude tunetul cum se prăvale,
La mine-n suflet e acum tornadă,
Ce spulberă tot ce îi iese-n cale. 

La mine-n gânduri s-a stârnit furtună,
Cuvintele s-au risipit în vânt
Și cine oare ar putea să-mi spună
Când o să fie soare pe pământ? 

Nu-i nici măcar o stea pe cerul vieții,
Doar fulgere mai sfâșie retina,
Mi-e dor de sângeriul dimineții,
Aștept să mă inunde iar, lumina. 

Aștept să se întâmple un miracol,
Aștept un semn să vină de la tine,
Să se-mplinească ce scrie-n oracol,
Să-mi spui că și ție ți-e dor de mine.