mă duc să mă-nec în pustiu,
să-mi pui o fântână-ntr-o cană
și-un corb fără aripe, viu.
Mă-ncalță-n opinci de paradă,
de lână să-mi țeși un suman,
voi trece precum o cascadă
ca Moise prin râul Iordan.
Toiagu-o să-mi fie un șarpe
cu capul de aur, rotund,
voi trece în murmur de harpe
în ochi de nisip să m-ascund.
Și-n mine va bate pustia
ca-n clopote vântul pribeag,
să nu mai aștepți, Poezia-mi
va face din sânge un cheag.
(Ion Iancu Lefter)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu