Vasile Ionac: Legănări...

Din legănările promise,
Azi nu a mai rămas nimic.
Bătăi de dor la porți închise,
Scrisori ce își așteaptă plic
Sub vremile demult apuse...
Pe la ferestre, numai vântul
Mă mai întreabă ce doresc.
E singur și tăcut cuvântul;
Cum să-ți mai spun că te doresc?
Pe unde să-mi găsesc avântul?
Când se va face primăvară,
Vom fi mereu și mai bătrâni.
Când se va-nmuguri pe-afară,
Tu iarăși o să mă amâni
Spre-o nuștiu care stea precară.
De ce nu ne-am născut stăpâni
Pe-o viață simplă, temerară?...