Vasile Culidiuc: Vis de primăvară

(proză scurtă)

La școală era liniște. O liniște obositoare. Toată lumea spera să se întâmple ceva.
Aveam la mine două cărți din Colecția Globus, Editura Univers: 'Miezul lucrurilor' de Graham Greene și 'Ceasornic fără minutare' de Carson McCullers. Începusem să citesc literatură serioasă și nu doream să-mi pierd timpul la școală. Și nu aveam timp de bătăi în pauză.
Era început de mai. Afară mirosea a primăvară.
Era 1980 și murise Iosip Broz Tito, președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslave, țară prietenă. Ceaușescu a hotărât câteva zile de doliu național.
Stăteam în clase și nu făceam nimic. Profesorii nu predau și nu ne ascultau. Era mișto, fără teze, fără lucrări de control...
Gyula mi-a trimis un bilețel. Face o adunare la el. Babacu lui era la Baia Mare, la o consfătuire. Avea două sticle de whisky! Ascultăm 'Saragossa Band' și 'Goomby Dance Band'.
Am scris și eu un bilet. L-am întrebat cine vine.
Mi-a răspuns în pauză. Venea gașca și trec și fetele pe acolo.
I-am spus că aduc o sticlă de biter.
Ilie Marcu a promis că-l trosnește pe Dulcuț. Ne-am adunat în pauza mare într-un colț.
Dulcuț era mai mare cu un an decât noi și venea însoțit de o trupă de toloboni de la școala lui. Erau niște jumbați bine făcuți. Mulți făceau lupte libere și rugby. Echipa de rugby seniori, Minerul Gura Humorului, era în Divizia A. Ei jucau la juniori. Țineau la tăvăleală.
Era în joc onoarea școlii noastre. Trebuia să strâng o mână de bătăuși, dar timpul era prea scurt.
-Ne toacă, a zis Doru.
-Toți dau bine cu pumnul. E și Georg. Nu avem nicio șansă.
Ilie Marcu se pregătea intens. Erau șapte. Noi eram opt plus Doru Constantinescu din cealaltă clasă.
-Bă, a zis Doru Constantinescu, ne frigem pe bune?
-Da grasule, a răspuns Georg.
Doru Constantinescu a înghițit în sec. Știam că omul lui negru era Georg.
Ilie Marcu, la semnalul meu, a atacat rapid. L-a lovit cu capul în nas pe Dulcuț. O lovitură teribilă. Apoi l-a prins de reverele uniformei școlare și i-a mai aplicat câteva capuri în figură. I-a dat drumul și Dulcuț s-a scurs pe bitumul din curtea școlii.
Am atacat și eu fulgerător un ins din apropiere și l-am culcat cu două croșee. L-am luat pe alt șmecher, surprins de atacurile noastre fulgerătoare. L-am lovit cu dosul palmei peste nas și l-am făcut să sângereze. Un picior în burtă și lovitura decisivă după ce s-a îndoit, alt pumn în față. L-am terminat! A căzut.
Ceilalți dădeau picioare și pumni, ei erau patru, dar Georg îl termina pe Doru Constantinescu. Am început să-i car picioare în spate.
Georg s-a retras cu spatele lângă un gard de sârmă. A pornit la atac. Am eschivat de vreo două ori. Am primit un pumn în piept. Puternic. Dar am trecut la o secerare cu piciorul drept. Fulgerător l-am prins de o mână și a venit pe burtă. Dar s-a ridicat repede. Era bine antrenat. Am reușit să-i plasez un croșeu peste falcă. Aproape l-am trimis din nou la pământ.
Ilie Marcu mătura tot ce-i ieșea în cale. Era devastator.
Doru Constantinescu a început să-și revină și a început să-i care pumni grei lui Georg. Îl mai ajutam și eu din când în când. A fost un măcel!
După 15 minute au acceptat să spună că au luat bătaie. Erau înfrânți.
Nu ne venea să credem. Dar și-n gașca noastră, toți practicam lupte libere, fotbal și rugby, dar eram mai mici...
Și noi aveam vânătăi și nasuri sparte. Doru era plin de sânge, avea nasul spart și un ochi vânăt. Cel mai boțit era Doru Constantinescu. Nas spart, ochii vineți și o mănă julită. Toți aveam contuzii peste tot.
Gyula a adus zece sticle de biter și două de fetească. Am băut și Ilie Marcu prindea avioane.
-Ilie Marcu își dă filme, a spus Laura.
Și-a strâmbat năsucul adorabil de câteva ori. Disprețuia violența, dar era bucuroasă că i-am bătut pe ceilalți. Îi plac învingătorii.
-Sunteți niște vagabonzi! O să înfundați pușcăria și școala de corecție, ne-a spus ea.
Am vrut s-o îmbunez și i-am promis că-i aduc două cărți de citit, 'Destinul unui compozitor' de Karel Capek și 'Tinerețea lui Martin Brick' de Hjalmar Sorderberg.
-Vreau 'Ceasornic fără minutare' de Carson McCullers, a spus ea și a bătut din picior.
-Ești regina inimii mele!
A pufnit în râs. I-am cedat un disc de vinil, The Beatles - 'Sgt Pepper'. Îi plăcea Beatles.
Ilie Marcu a vomat în clasă. Era o veselie... puturoasă!