mi-e poezia rugă
ea urcă spre lumină
pe trei cărări de raze
și nu se mai termină
divinul îl imploră
din ghemul de cuvinte
doar să împreuneze
aducerile-aminte
de vorbe-apoi se roagă
ca versurile-n drum
să curgă în șuvoie
nu mâine ci acum
iar în final se-ndreaptă
spre blândul cititor
să își culeagă rodul
din ruga mea de dor..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu