Gela Enea:stația cu numărul 18

( în amintirea anilor de liceu)

stația cu numărul 18

când cineva s-a ridicat să-mi cedeze locul
toți călătorii au îmbătrânit instantaneu
au îmbătrânit și copacii din oglinzile retrovizoare
și ploaia chircită-n stropii prelinși pe parbriz
numai clipa aceea sta încolăcită pe volan
cățea în călduri amușinând întunericul
deveniserăm brusc o felie de univers comun
în ignoranța pierderii de sine/când
autobuzul a pornit-o hipnotic înapoi
înghițind hulpav drumuri bătătorite
până-n stația cu numărul 18
aceea în care făceam poștă o țigară carpați
dar nu lăsam să se-nnoade în rotocoalele de fum
nicio tristețe fundamentală
beam nechezol și brifcor la kil
balul din sala de mese a cantinei
ne găsea cu masca pe figură/cu suflete nude
împreunate în tangouri ușoare
nu se inventaseră dansuri la bară/nici hip hopul
când am fost declarată regină
de drag îmi crescuseră mâinile până la stele
nu le-am cules căci nu aveam un cer de rezervă
în schimb le-am întors lumina spre coroana mea de carton
și m-am dus să sărbătoresc în stația cu numărul 18
unde aștepta autobuzul

(sursa,

Gela Enea)