Atila Racz: ațipit

mâinile
din ce in ce mai mari
palmele
degetele

paradoxal

devin din ce in ce mai inutile

cine ți-a spus că sunt aripi
că ar putea fi aripi

a greșit

seara cum plouă
pe fereastră curge un râu

îți inchipui
stând asa singur închis in tine
ca stelele sunt pești sclipitori
ori frunzele țiipite
de valuri

ca norii sunt de fum
si pescărusii
copacii

si primavăra ce trezește pământul

Atila Racz