Gabriela Ana Balan‎ :abia acum în carantină

abia acum în carantină
am început să mă cunosc mai bine
respect cu strictețe măsurile impuse
la un metru de mine stau
eu cea care până acum
eram la depărtare de ani lumină
de preaplinul sentimentelor mele
acum nu sunt poetă ci menajera ochilor
frecați cu alcool pentru ferestre
văd limpede
cum altădată furam cuvinte
le înşurubam în fruntea altor înțelesuri
le jupuiam fețele de vii
le aruncam la coş în mintea nevinovaților cititori ce milă
îmi e de mine cea de dincolo de această carantină

ce bine semănăm toți cu gestionara care fură
azi
echipamente medicale esențiale din spitale
ce bine semănăm cu paznicul care fuge să bea o cafea
şi ascunde cheile sub preşul memoriei
se şterge pe picioare la întoarcere
strivind cheile ca pe o coajă de ou
înainte ca oul să fie ouat

acum mă apropii la un metru de mine
cu mâinile dezinfectate cu toate speranțele izolate
cu toate spaimele fierte în soluție cu înălbitor
cumpărată la prețul gramului de aur
mă pot iubi sunt atât de sterilizată încât pot visa
cum miroase clorul cu ochii deschişi
m-aş adora şi mai tare dacă aş putea scrie poezii
dar abia acum când am timp
îmi dau seama că nu pot
să scriu poezii pentru că medicul infectat dar asimptomatic
îmi ascultă inima cu un stetoscop
cu care a ascultat inima unui bătrân sacrificat
ar fi cazul să tuşesc să scuip sânge până primesc ajutor
dar eu cânt această pandemie nu-i decât o copie
a sufletului meu care scrie
în difuzor răsună imnul național
cu refren nou stați acasă
accept provocarea prietenilor poeți carantinați adaug
ultimul vers: stați acasă măştile nu vă protejează de voi
sunt de unică folosință şi le purtați
de trei ori într-o singură zi

Gabriela Ana Balan‎