Ionuț-Tiberiu Balan:Versuri, Versuri

vulpi într-un cîmp
aleargă prin spatele bulgărilor de pămînt
tu le arunci oasele rămase de la marile ospețe

sîntem servitori

cel mai mult te iubesc atunci cînd
sărind gardul palatului domnesc
îmi cazi în brațe și mă săruți pe tîmple

gărzile ne străpung spatele
cu aceleași baionete prin care am mai trecut


***

un imn glorios cu spinii
coborîți în bernă
boala ne face pe toți mai frumoși
mai doriți
mai iubiți pînă la capăt

nu am scrisori pentru adresa ta
îngere
nu mi-a spus nimeni la ce intersecție
să fac stînga să te găsesc
prin ce munte să trec
ce brad m-ar ridica de sub umeri

adio tu
infinit albastru
ploaie eternă a brațelor goale

***

tu
inspiri verdele-n
case
coborînd din hibernare
frunze cad tîrziu
pe umeri

tu ești vie ca o
trecere de ape peste-ntreaga omenire
și frumoasă ca o rază peste
alte raze
mici și sfidătoare

Ionuț-Tiberiu Balan