Mioara Băluță: Versuri

tatăl meu se trezește nemulțumit
se culcă nemulțumit
în rest tace și încă nu mă lasă
să fac ce vreau
îmi spune mereu „ai grijă”
și ultimul sunet i se pierde din senin
fratele meu e singur
stă într-o latură a mesei
ca un armăsar priponit lângă drum
până când o pasăre începe să cânte
ca și cum ar număra orele nopții
luna, paharele... nu au număr
sunt goale și transparente
ca niște femei stoarse de vlagă
cele înflorite și suculente au făcut bărbați
din băieții mei și le vor face
copii care vor face din ei jucării
ideale de alergat pe coridoarele lumii
către o graniță întotdeauna în mișcare
întotdeauna la orizont