De când ninge în tăcere,
Pomii tac pleznind din muguri.
Latră-n câini hlizind plăcere
Frig, precum o brumă-n struguri.
Dimineți fără călcâie
Trec pe uliți răsfirate
Și simțim că ce e, nu e,
Precum dragostea-n păcate.
Se răscoală câte-un dinte
Întrebând de mărul sacru;
Chiar și lupul, de-i părinte,
La strugure-i spune acru.
Ninge cu un puf de zboruri;
Năpârlește-n cer un înger?
Simt: singurătăți de coruri
I-au făcut tristeții plângeri.
Totuși, vor veni și raze
De la Soare-n gând trimise
Și a flori o să miroase
Zările acum închise.
23 mărțișor 2020, Căpâlna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu