Ian Davos: zi la cămin

dimineața când mă trezesc,
îl mai las pe călin să se întindă
și pe patul meu

uneori, el scoate bule pe nas în timp ce doarme,
eu mă țin cu mâna de burtă și râd

ziua decurge normal:
iau colete de la poștă,
mănânc salată de roșii
mă spăl pe dinți
toate în dezordine aleatorie

când mă întorc la cămin, lui călin îi sfârâie fălcile
înfulecă pui cu smântână
și îmi povestește despre nu știu ce
corifei

eu îl mângâi pe ceafă
călin are o ceafă fluidă și rece
tare îi mai place când îl mângâi
cu degetele răsfirate

călin se culcă apoi, iar eu îi spun noapte bună
el nu spune nimic,
este colegul ideal,
călin cel ce trăiește de un an cu mine,
deși nu îmi cunoaște numele.