Pui de Băț la drum pornește,
Dar spre seară obosește
Și adoarme într-un crâng,
Încât n-a simțit, nătâng,
Ploaia ce mi l-a udat.
Pui de Băț e supărat.
Nu mă pot mișca deloc,
Ceva tot mă ține-n loc!
Râd de el copaci vecini:
Puiule, ai rădăcini!
Dar spre seară obosește
Și adoarme într-un crâng,
Încât n-a simțit, nătâng,
Ploaia ce mi l-a udat.
Pui de Băț e supărat.
Nu mă pot mișca deloc,
Ceva tot mă ține-n loc!
Râd de el copaci vecini:
Puiule, ai rădăcini!
(Poezii pentru copii ca tine, Editura Eurostampa, Timișoara, 2017)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu