Ottilia Ardeleanu: sunt doar un simplu om

sunt doar un simplu om
îngreunat de numele acesta
cu morți mulți înainte și cu drumuri despărțite
uscături de lacrimi care iau foc în inimă
câteva iubiri paralele m-au urmărit
așa mi s-a părut mie când făceam matematică în liceu
cu cea mai bună profesoară și ea era fericită că
dădeam înțeles complicațiilor care urmau să apară
în funcție de
sau în raport cu
eram arbitrară
în teza tinereții filosofale
făcută din matematică și muzică
definiție a șefei de clasă care specula orice
repet mulțimea
numai că ea s-a micșorat până la nimeni
deși se tot predică despre iubire
nu există decât în imaginația noastră
acolo moare cu ultimul mesaj vocal
când oboseala se transformă în diva nopții
și recunoaște că nu mai face față situației
am trăit epocal revoluționar mineriadal
am făcut acele eforturi prin care am învins supraviețuirea
nu știu dacă am avut timp să iubesc
acum sunt izolată
ea la fel
vom muri separat
vom fi duse la groapa covid
eu și iubirea mea
de când cu pulmoniada
respir doar prin florile mele
timid
ca la prima întâlnire
ventilatorul de care am nevoie ești tu
sufletul meu de urgență
numai că te apelez și sună a ral mereu ocupat

Ottilia Ardeleanu