Petruţa Niţă: bună dimineața, dragostea mea

mi s-a strecurat răsăritul în braţe
puţin câte puţin
privirea leneşă mi-a adăstat
în trandafirul galben
de la fereastra de unde se deschide ploaia
în camera alăturată
chopin atinge pianul cu magia umbrei
pe stinghii de doruri mute şi surde
din grădina edenului
s-au amestecat toate literele
ştiute doar de noi
acolo ţi-am respirat întâia oară substanța durerii
ochii tăi mă privesc până dincolo de mine
mărul cel roşu vrea să fie muşcat
aşteptând să pictez apusul
cu sevă din curcubeu
sunt femeia veşnic învinsă de iubire
de câte ori îmi spui
bună dimineaţa, dragostea mea
Petruţa Niţă