Radu-Andrei Popa:măr

am cel mai întunecat colț al minții plin cu păpuși
și muzică nebunească și bule de săpun
cu ele
sărut apusul rugându-mă pentru alți ochi gri
imediat cum șarpele a convins-o pe Eva să muște din măr
lumea a căzut în genunchi
dumnezeu a plâns cu pene de îngeri

poate atunci
iubirea s-a răspândit peste oceane și pământ
iar ploaia ne amintește mereu
că undeva
o picătură își caută sufletul
precum un vânt de iarnă căutând o pereche de brațe
și o inimă în formă de măr

deci
când ziua e pe sfârșite și luminile sunt aprinse
stai drept și descoperă colțul minții tale
undeva
păpuși și muzică nebunească și bule de săpun
așteaptă să strălucească în ochii de onyx
încă o dată