Ce trist se scutură castanii
când ziua se-apropie de seară!...
Trecut-au zile, și cu ele anii,
și frunza verde ni se pare ceară.
când ziua se-apropie de seară!...
Trecut-au zile, și cu ele anii,
și frunza verde ni se pare ceară.
Mai ieri mijam cu ochii către stele
să numărăm luceferii șireag!
Luna veghea cu trena peste ele
precum o mamă somnul celui drag!...
să numărăm luceferii șireag!
Luna veghea cu trena peste ele
precum o mamă somnul celui drag!...
Și iar se scutură castanii
și stele mii sosesc să strălucească!...
Privim la cer dar nu mai aflăm anii
și nici o floare să ne mai vrăjească!...
și stele mii sosesc să strălucească!...
Privim la cer dar nu mai aflăm anii
și nici o floare să ne mai vrăjească!...
Poate cândva, în alte universuri,
castanii lumii vor fi veșnic vii!...
Și-n ramul lor cânta-vor alte presuri
cu note jucăușe de pestriți bidivii!
castanii lumii vor fi veșnic vii!...
Și-n ramul lor cânta-vor alte presuri
cu note jucăușe de pestriți bidivii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu