Alexandru-Eusebiu Ciobanu:***

                                                                                         

De mult lacrimile
au acoperit plânsetele îngerilor
de mult s-a lăsat în noi frigul vândut
în tine și eu
se zbat stele,pietre și întuneric
răbdam dimineața
(alergăm printre cosciuge de lemn)
nu știm dacă o vom ocupa în pace
dar cu siguranță surghiunul
a inundat pântecele Mariei cu lacrimi deșarte
colo,peste drum dracii râd cu țigara aprinsă
sub soarele palid...
noi nu am mai apucat dimineața