Frențescu Oana: Pe calțul casei

pe colțul casei e noapte.
verdele e pe marginea unei stele amețite,
într-alt loc ideile prizoniere ies din calculator protestând,
zgomotul lor cade în tăcere.

uitarea se mută pe-o pagină ruptă,
un salt e chemat spre șifonier.
culori de păpădii, de mac, de cer
îmi orbesc ochii.
descopăr iubirea de-o vară
în rochia de libelulă
din care sar explozii de lumini.

rotația pământului mă identifică
dezorientată, sub influența culorilor aprinse.
defilez într-un ghem cu ace
eliberând energia pozitivă
în haosul neplecat al stării de urgență.

4 mai 2020/