George Terziu: Poem agorafobic

Azi dimineață am desenat pe cer
Triunghiuri, pătrate şi cercuri
Soarele străluceşte complice                                 
Eu ştiu că ştiu ce nu ştiu
Nimeni nu întreabă nimic
Sunt pierdut în consoane diverse
Iar în calendar este miercuri

Am un gând colorat, ca o tavă
Luminând diferit în reflexe ciudate
Triunghiuri, pătrate şi cercuri
Fac tumbe raţionând ecuaţii
Ca fluturii-n flăcări de becuri
Şi moartea priveşte din spate

Fugiţi de mine, prieteni
Fugiţi acum, când se poate
Eu ştiu că ştiu ce nu ştiu
Dar nimeni nu-ntreabă pe nimeni
Şi nimeni nu caută să vadă
Cum moartea priveşte din spate