Ionuț-Tiberiu Balan: ***

purta un fel de moarte
pe buze

să le-acopere de lumină
și nu-i era teamă
alerga nebunește pe deasupra
zidurilor

se-arunca din trecut în trecut
dintr-un ochi străin
într-un ochi albastru

ca o poezie niciodată auzită

astfel purta moartea pe buze
ca un cîntec sinistru
pe sub cîmpuri
pe sub ape