Pasat Carmen‎ : duminicală

Ard pe coline sterpe zvâcnirile de clopot
Zadarnic se adună toți îngerii-n altare
Prin inime dogite, dă rugăciunea-n clocot,
Reînviind albastre dureri de neuitare.

Șoptită în cântare, ne stă pecete soarta
Noi curgem spre iertare, dar dăm puțin din toate
Și zăbreliți de vorbe, închisă ne e poarta,
Iar ruga stă deasupra și poate, se socoate...

Doar un Stăpân ne are supuși pân' la vecie
În tresărire blândă, ne-o ajuta să trecem
Neșovăind în cuget, credința să învie
Iubirea, adevărul, în care să petrecem.