Paul Coculeanu: Viața cealaltă și-a stabilit meniul - un staul uitat

"Nu te pierde"
e singura învățătură valabilă
viața ca greață
2 mai e bătrân
1 mai nu mai e decât încălcat de stat -
vinere vânătă mai neagră
Vama nu mai e nicio transcendere
nicio ieșire nu mai apare din noi

M-am visat pe-un drum din Nordul Dobrogei
eram cu tine frate-miu
tu fiind mai mare
rămaseși cincizeci de metri în urmă pe deal
eu mă abătusem pe pământul plâns
ne rătăcisem mult de oraș
lanuri se mișcau verzi
picura destul să ne descurajeze
a mai înainta
ci eu înotam prin acel aer binefăcător
tu erai îngrijorat că ne depărtasem prea mult
când deodată
o femeie cu pelerină
nu mai degrabă o manta de front
o doamnă convivă cu cei în agonie
ce nu se mai trezeau de luni întregi covidați
mai deșteaptă decât Elizabeth the first
mai speriată de moarte
decât Erzebeth Bathory
cred că era Moartea pe drumuri
mai exact Viața cealaltă (singura
ce va urma)
în lungă vacanță
de Paști 1 Mai...

Doamna în negru cu batic
lady in black
ne-a spus să luăm un autobuz
ne-am suit

Aveam o jenă că n-aveam bilet
intrasem prin Est în Tulcea
dar era un altfel de burg
cu niște clădiri ca-n Ardeal
sau ca-n București în Centrul Vechi
unele totuși gata de-a se dărâma

Am coborât să vedem povestea
pe-o tablă neagră ce se tot schimba
a unui bătrân și a câinelui maidanez andaluz
ce fusese luat de suflet de mic
îi încălzise zilele
și până la urmă îi adusese
și pe nevastă și pe unicul pui al lor
să trăiască din cumsecădenia omului

Așa cu viața noastră
băi frate-miu
suntem decupați de la realitate
viața a ajuns un colaj neterminat
noi ne-am atârnat
de piese nelipite cum trebuie
s-ar putea să cădem
avem fiecare un mic staul
mugim dar nu-l dărâmăm