M-am născut un ghimpe
în coasta stângă a fericirii,
să simt gustul
durerii absolute
și să respir adânc aerul nopților
târzii,
ce miroase a moarte pură,
din copitele cailor,
ai hoților de vieți,
galopând prin zăpada de stele,
când îngerii
își scutură aripile.
Apoi,
închid porțile cerului,
în timp
ce lumina dospește sub pătura
întunericului…
în coasta stângă a fericirii,
să simt gustul
durerii absolute
și să respir adânc aerul nopților
târzii,
ce miroase a moarte pură,
din copitele cailor,
ai hoților de vieți,
galopând prin zăpada de stele,
când îngerii
își scutură aripile.
Apoi,
închid porțile cerului,
în timp
ce lumina dospește sub pătura
întunericului…
Schițez un zâmbet larg,
forțat,
să speri izbucnirea plânsului
din ochi,
scufundați în umbra tăcerii,
a singurătății...
forțat,
să speri izbucnirea plânsului
din ochi,
scufundați în umbra tăcerii,
a singurătății...
(Ghimpe
24.Iulie.2020)
24.Iulie.2020)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu