între covorul verde de pământ
cuprins
și cerul albastru
cel mai de sus e timpul de vară
cu macii la apus
aduceri aminte de ceară
în roșu întins
sculpturi de cuvinte...
înțeleg,
înțeleg că... mă topesc
picur din mine lacrimi colorate
de soare neceresc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu