Ion Calotă:***

în camera mea mică
nu mai e loc de nimic
stăpân e doar Marx
câinele ultimului meu bunic
.marea de aburi curge
prin oraşul pustiit
prin ferestrele moi /
şi noi suntem tot goi
.fiarele stau ascunse
în garaje minuscule
bătrânii elefanţi au ieşit
din veranda mea
şi au capturat
santinelele setei
.s-a făcut linişte
sângele forează
în grinzile de metal
cineva goleşte seminţele
în cutia milei
eu mă caut pe mine /
printre şine /
în ruine
.singură tu
treci prin capul meu
ai luat un poem
şi ai făcut din el un zmeu