Din vaporul dimineții coboară ziua ca după potop
autobuze buburuze și furnici
stradă goală,
poți să pictezi un tablou,
copaci, asfalt și un semn de întrebare
păsările au intrat în carantină?
liniște, unde sunt trecătorii?
se vede doar singularul, picurat
armata o să fie vitamina c pentru poliție
verific dacă drumul este în regulă
da, pot să plec
drumul meu este o foaie de hârtie
de la până la cu semnătură
am hârtie și exist.
***
Toată noaptea am împins întunericul din ochi
mi-am făcut drum prin lumina adormită
fără să înțeleg ce vrea să spună vântul,
ori el este autist ori eu
niciun om pe stradă
eu
dincoace de poartă
împing întunericul cu privirea
ce-i întunericul?
o foaie nescrisă?
condamnat la propria libertate
voi citi în curând
cum dimineața încă rescrie lumea în ochii mei
deja răsare iar drumul spre tine, spre voi
vin sigur, am și adeverință de liberă trecere
prin starea asta de urgență.
***
Ocrotitor până la iluzie
dincolo de ea
în crepuscul
orizontul
aripă de cer
Primăvara
altă pasăre
își fâlfâie penajul peste țipătul rece al tăcerii
străzi goale
parcuri goale
râsete de copii închise între pereți
comori de păzit.
Noi doi rădăcini de copac
îi așteptăm pe ei tulpina
să ridice brațele
să se umple de soare
să curgă razele până la noi.
Și uite așa
aripă de cer
ocrotitor până la iluzie
orizontul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu