sugrumând sensul nespusului
aud nimicul așternut peste umbre.
depărtările fierb în amurg.
din ochiul lunii coboară involt zăpezile ucise,
cuvintele ies din himere, plouate.
aud nimicul așternut peste umbre.
depărtările fierb în amurg.
din ochiul lunii coboară involt zăpezile ucise,
cuvintele ies din himere, plouate.
strada e aceeași cu o mie de fețe sub măști
și pași forfotind către moarte.
liniștea mea umblă în negru,
casele fug în umbră,
soarele vâslește galben și aproape.
și pași forfotind către moarte.
liniștea mea umblă în negru,
casele fug în umbră,
soarele vâslește galben și aproape.
mi-ai trimis o silabă fără punct,
drămuită și oarbă.
pe-o margine de ieri decolam spre azi
într-o metaforă de cină.
drămuită și oarbă.
pe-o margine de ieri decolam spre azi
într-o metaforă de cină.
10 august /2020/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu