Oana Frențescu: Sensul nespusului

sugrumând sensul nespusului
aud nimicul așternut peste umbre.
depărtările fierb în amurg.
din ochiul lunii coboară involt zăpezile ucise,
cuvintele ies din himere, plouate.

strada e aceeași cu o mie de fețe sub măști
și pași forfotind către moarte.
liniștea mea umblă în negru,
casele fug în umbră,
soarele vâslește galben și aproape.

mi-ai trimis o silabă fără punct,
drămuită și oarbă.
pe-o margine de ieri decolam spre azi
într-o metaforă de cină.

10 august /2020/