Alexia Ema

era noapte
poate singura noapte
de care îmi amintesc cu precizie
deși pare că n-ar fi putut exista vreodată
aș fi vrut să nu se fi înnoptat atunci
frig și aproape Crăciun
și prea multă tăcere în mașină
doar tata știa unde mă duce
poate nici el
ne-am oprit la Sibiu
și acum
mai cred că drumul acela e doar
o cameră de spital unde ți se termină
respirația pe întuneric
în jur se aud numai voci de copii
atât
despre noaptea în care laptele
mi-a înnegrit