Amalia Achard: Victimă hazardului

Rătăcesc strivită de-o catalepsie violentă
în căuşul unui prezent improbabil
unde semnăturile celor implicaţi
se scurg într-o gură funebră de canal

aud ecoul penibil al căderii
văd profilul unui deznodământ furios
iar pe piept m-apasă angoasa
unui curaj laş

întrezăresc un voal compact de istorii
și oameni cu mânile şi gleznele
încătuşate în dureri
gonind de-a lungul unei nopţi haotice

o solitudine malodorantă
aşterne-n numele lor cuiburi reci
din pene de păsări al căror ţipăt
se agravează până dincolo 

de limita suportabilului

un clocot de odisei suverane
îşi împleteşte setea de ruminaţie
cu luciul metalic al fatalului

fuga mi s-a confiscat de la naştere
hazardul, ducând misterul în palme,
calcă de-a dreptul peste mine ca peste lume.